Bună ziua lume!
Timpul trece repede, iar eu simt nevoia constantă să scriu și să mai vorbesc câte puțin despre muzică, așa cum v-am obișnuit deja de un an. Voi scoate azi de la naftalină un Review de album scris în februarie, dar care nu a mai fost postat din varii motive.
Veți citi despre o trupă destul de proaspătă din România despre care am tot auzit și anume, Gerrar. Întâmplarea face că pe unul dintre membrii trupei îl cunosc de dinainte de a afla de trupă și sunt mândră că îmi este amic.
Trupa Gerrar a luat naștere la București prin anul 2021 și sunt o trupă de Black Metal. Nu i-am ascultat până acum, dar pe 17 februarie 2024 au avut lansare de album , așa că m-am apucat să audiez pe îndelete albumul lor nou: „Renaștere”.Review-ul este pe cât se poate de sincer și sper să vă placă.
9 piese,47 de minute și 29 de secunde de Black Metal românesc...a meritat? Asta este întrebarea. Ei bine, rămâne de văzut!
O să încep cu începutul.Melodia care mi-a atras atenția a fost „Putred”, piesă făcută în colaborare cu Taking Back August, o altă trupă tânără de metal din România. Vocea lui Andrei Precup se află într-o armonie destul de bună cu cea a lui Etern, solistul din Gerrar. Mi s-a părut o piesă interesantă, iar pentru urechile mele a fost chiar plăcut să o audiez, mai ales în formula asta.
O altă melodie faină, a doua de pe album, este „În Adâncul Ghețarului”: versuri poetice, orchestrație bună, sound puternic, acorduri de chitară fine la auz...10/10! Această melodie chiar mi-a amintit puternic de Negură Bunget și îmi place mult cum se trece de la partea violentă la cea lentă și relaxantă a piesei. Audierea ei m-a făcut să înțeleg o poveste, să mi se deruleze și un film în minte, deci are câte puțin din toate.
Trecem mai departe la piesa „Renaștere” de unde se trage și numele albumului. Este ultima pe care o veți audia și bineînțeles, este în română. E ceva mai violentă după mine în comparație cu celelalte piese în română, îmi place că sună foarte internațional, aduce puțin a Mayhem sau Hellhammer și e foarte bună pentru un moshpit pe măsură. Din nou, versurile sunt foarte frumoase și îmi place foarte mult partea de throat singing, mi se pare că sună
foarte bine, este dark and twisted și merită un 8.5-9/10 după mine. Îmi place că în tot acel haos poți auzi și armoniile de chitară, ceea ce este superb.
Dintre piesele în engleză, cred că cea care îmi place cel mai mult este „Dust&Bones”. Este prima pe album și cred că băieții au pus-o strategic acolo pentru că este genul de piesă care îți spune „Wow, nu sună rău! Ia să vedem cum stăm cu albumul ăsta!”. Sau cel puțin mie așa îmi lasă impresia. Din nou, chitara sună mereu foarte bine și face cam toate piesele să fie puțin mai melodice. Despre versuri nu prea am ce spune, nu mi se pare că aduc un aport cu mult diferit față de orice altă piesă metal în limba engleză (este destul de greu ce-i drept, să aduci un aport de originalitate cân dvine vorba de o limbă atât de comercială și totuși destul de săracă în ceea ce privește vocabularul sau limbajul mai poetic).
Revenind la piesa în sine, este bunicică și merită un 7.5-8/10 cinstit.
Restul melodiilor sună aproximativ similar, deci nu voi discuta în detaliu despre ele.
Acum cred că putem da verdictul, nu? Este albumul„Renaștere” de la trupa Gerrar unul bun? Îmi place sau nu? Merită ascultat?
Răspunsul ar fi că da, merită ascultat, nu știu însă cât de bun este albumul ăsta pentru mine sau pe gustul meu . Overall, se vede munca depusă, îmi plac mai mult de două piese, ceea ce e bine, dar vocea solistului, așa cum am zis nu e chiar my cup of tea. Mai mult decât atât, sunt mult mai mare fană Doom sau Melodic Metal și prefer de obicei trupele oarecum
mai soft, dar asta nu este neapărat o regulă.
L-aș asculta live? Desigur, mai ales că îmbrățișez ideea de a susține trupele noi și de a-mi
susține prietenii care cântă în trupe.
Cred că albumul Gerrar este unul foarte okay având în vedere că este primul lor album, sună bine, o să mă repet, dar piesele în română chiar au versuri bunicele, iar cu siguranță publicul lor țintă sunt iubitorii de black, death și de ce nu, trash metal. Eu o să le dau per total un
7,5 spre 8 din 10, doar pentru simplul fapt că pentru mine este puțin cam violent, iar tehnica vocală a solistului nu este ceva ce prefer în materie de metale. Pe de altă parte, cred că o experiență live merită, iar cu următoarea ocazie aș merge să îi văd la concert cu siguranță.
Vă las mai jos și o piesă de pe album să vă convingeți și singuri.
Cam ăsta a fost review-ul meu ca să îi spun așa,mergeți la concerte și susțineți artiștii mici la început de drum pentru că muncesc din greu ca să poată face muzică și sunt talentați, distrați-vă cu măsură și ascultați ceea ce vă bucură inima!
Asta am fost eu, v-am pupat și sper că v-a plăcut ce ați citit! Audiere plăcută!
