Bună ziua dragilor!
Văd că devine un obicei să scriu Review-uri pentru voi și deja chiar începe să îmi placă tare mult treaba asta.
Azi am ales să vă povestesc puțin despre o trupă care pentru mine este de suflet de
aproximativ 3 ani de zile. Pur și simplu îi ascult aproape zilnic și îmi pare tare rău că nu mai există ca formație și în prezent (uneori Universul decide să ia dintre noi adevărate staruri).
Vorbim, așa cum reiese și din titlu, despre trupa de metal gothic ,Type O Negative.
Știu, sunt o trupă cunoscută, dar nu m-am putut abține să nu vorbesc puțin despre probabil cel mai melodios și frumos album de la aceștia: „October Rust”, apărut în anul 1996.
Înainte să intru în pâine, voi povesti în câteva rânduri cine sunt cei de la Type O Negative și
cine a fost legendarul Peter Steele, solistul trupei, asta pentru cei ce aud de ei pentru prima oară.
Type O Negative a fost o trupă americană de metal gothic, așa cum am mai spus, înființată în anul 1989, în Brooklin, New York, Statele Unite (conform Wikipedia). Petrus Thomas Ratajczyk, cunoscut sub numele de scenă, Peter Steele, a fondat trupa după ce s-a despărțit de formația cu care cântase înainte și anume trupa de trash metal „Carnivore”. Restul membrilor sunt următorii: Kenny Hickey (chitară); Josh Silver (clape) și Johnny Kelly (tobe).
Aceștia au fost împreună până în 2010 când, pe 14 aprilie, Peter Steele a încetat din viață la
doar 45 de ani. Nu voi intra în detalii legat de motivul morții acestuia, cert e că, în acea zi, lumea metalului și a rock-ului a pierdut o adevărată stea.
Ceea ce a lăsat în urmă sunt 9 albume minunate, unice și ce au abordat diferite stări, emoții și o comunitate devotată care îi pomentește numele și în ziua de azi, la 14 ani după moartea sa.
Cu vocea sa groasă și senzuală, statura de peste 2 metrii, umorul și frumusețea cu care a acaparat publicul în anii 90’, Peter Steele și trupa sa reprezintă probabil cel mai cunoscut nume cel puțin în ceea ce privește comunitatea goth, o subcultură plină de muzică și modă, născută la începutul anilor 80’.
Deci și prin urmare,ce este cu acest album „October Rust” și de ce doresc să vă povestesc atât de mult despre el? O fi cel mai bun album de la ei ? La capitolul ăsta nu pot zice precis, dar personal mai bine de jumătate dintre piesele de pe acest album sunt motivul pentru care m-am îndrăgostit de Peter Steele, de Type O Negative și de muzica lor întru totul. De multe ori îmi doresc să fi fost născută mai devreme să mă pot bucura de arta lor pe deplin, dar asta este.
Albumul începe cu o scurtă înregistrare de studio în care trupa povestește pe scurt cât de mult au lucrat la album și în care Peter mulțumește fanilor pentru susținere. Mi se pare o bună mișcare de PR și un mod unic și simpatic de a deschide un album ca să zic așa. Prima melodie cu care ne onorează acest album este „Love You To Death”. Doamne ce frumusețe de melodie! Îmi dau lacrimile numai gândindu-mă la ea! Este o melodie superbă de dragoste cu versuri foarte poetice și aș alege-o cu siguranță ca melodia pe care voi dansa la nuntă.
„Black lipstick stains, a glass of redwine
I am your servant, may I light your cigarette?”
Da, voi cita multe versuri în acest review (ca o mică paranteză).
Devotamentul pe care orice persoană ar trebui să îl aibă oricine față de persoana iubită este puternic portretizat în această melodie. Nici nu încape îndoială că Josh face o treabă extraordinară la clape, iar intro-ul sună exact asemenea unei melodii pe care ai intra la altar. Vocea lui Peter este minunată ca de obicei, parcă te induce în transă. 10/10, e pe departe una dintre melodiile mele preferate de la ei!!!
„Be my Druidess” e mult mai jucășă și mai dansantă într-o măsură în care doar persoanele gotice pot înțelege. Solo-ul de bas al lui Peter, deși nu are acel sound curat așa cum sună orice bas în zilele noastre, cu alte tehnologii, e efectiv ce trebuie. Aduce autenticitate melodiei și nu poate fi replicat. E tot o melodie de dragoste, despre o urmărire prin pădure, o urmărire jucăușă în numele iubirii, ce se împletește apoi cu puțin erotism, specific melodiilor lui Peter Steele.
„ Ooh scream my name and squeeze me tight
I'll do anything to make you come…”
E visul oricărei femei ce dorește acea poveste de dragoste din filmele cu vampiri (facem abstracție de la Twillight) sau orice altă lume fantastică să audă așa ceva . Cel puțin așa văd eu lucrurile. Superbă și această melodie, dar îi voi da un 8/10, deoarece nu e neapărat preferata mea.
Urmează „Green Man” o melodie despre natură, despre tot ce ne înconjoară și romantizată atât de frumos! Nu știu de unde a avut atât de mult condei să scrie aceste melodii, dar versurile sunt pur și simplu opere de artă! Această melodie e mai puțin erotică, dar totodată mult mai romantică decât precedenta, spune o poveste mai profundă despre trecerea de la un anotimp la altul alături de persoana iubită așa cum am înterpretat eu, iar pe final vocalele și acel chanting e absolut superb, deci merită un 9/10!
„Red Water (Christmas Mourning)” te bântuie pur și simplu, e puternică, tristă și melancolică, din nou foarte romantică si profundă. Se aud sunete ca de clopote, o orgă totul e de vis...este despre moarte, pierdere, tristețe, dar sună absolut excepțional, iar versurile sunt divine.
„Wake up, it's Christmas mourn
Those loved have long since gone
The stockings are hung but who cares
Preserved for those no longer there.”
Multe dintre melodiile trupei se învârt în jurul acestui element...Moartea. Peter a suferit mult,
deoarece persoanele dragi din viața lui au murit și au plecat de timpuriu. De fiecare dată însă, a reușit să expună suferința în mod diferit în toate piesele sale și a prezentat „pierderea” în cel mai poetic mod posibil. Poate la fel de bună este „Bloddy Kisses” de pe albumul cu același nume, despre care voi vorbi probabil cu altă ocazie.
Revenind la „Red Water (Christmas Mourning)” îi voi da 10/10 pentru că per total este o melodie minunată, de la versuri, până la vocea lui Peter din care poți distinge suferința dar și frumusețea acestei melodii.
Brusc, se schimbă atmosfera cu cea mai dansantă melodie a lor, perfectă la o petrecere gotică și anume „My Girlfriend’s Girlfriend”. O iubesc la culme! Așa cum putem interpreta și din titlu, e vorba despre un triunghi amoros între Peter și două femei. Nu știm ce fantezii avea acesta sau poate că știm, dar e catchy din toate punctele de vedere și nu putem decât să apreciem creativitatea sa. Clipul video este foarte interesant și sparge niște stereotipuri și bariere pentru anii 90’. Îl puteți găsi pe YouTube și sigur o să vă placă. Mulți ar spune că „este cel mai colorat clip al unei trupe goth făcut vreodată” și sunt total de acord!
Merită un 8-8,5/10 pe motiv că nu este la fel de profundă ca restul, dar ador să dansez pe ea.
Deoarece albumul are un total de aproximativ 12 melodii, dacă excludem intro-ul și outro-ul , voi mai menționa doar alte 2 melodii care sunt printre preferatele mele, urmând ca restul să le
descoperiți voi (altfel acest review s-ar întinde la cam 8-10 pagini și nu știu cine are energia să citească atât).
Următoarea melodie de pe album care îmi place mult, deși are un mesaj foarte ciudat și distorsionat, este melodia „ Wolf Moon (Including Zoanthropic Paranoia)”.
Cei ce sunt fani TON știu foarte bine că Peter Steele e un adevărat fenomen, iar multe melodii sunt ironice și cu mesaje bine ascunse și foarte controversate, mai ales pentru vremurile noastre.
Această melodie este foarte erotică și ei bine....scurt și la obiect, despre acea perioadă a lunii a unei femei. De aici totul se transpune într-o fantezie cu vârcolaci, pentru că tânăra despre care vorbește Peter în versurile sale ar trebuie să aibă mare grijă la lupi în nopțile cu Lună Plină.
Metaforic vorbind. Știu că este controversat, dar versurile sunt extrem de vine scrise și foarte frumos împachetate, aproape că vei romantiza ceea ce se înâmplă cu corpul unei femei în această perioadă.
„So in this gray haze
We'll be meeting again
And on that great day
I will tease you all the same”
Poetic, erotic și profund aș descrie acest cântec. Pentru un oarecare motiv, îmi place foarte mult și îi voi oferi un 9/10 pentru povestea construită și pentru creativitate.
Ultima pe listă, dar în mod neașteptat melodia mea preferată de pe acest album este una mai puțin cunoscută , dar care trezește ceva inexplicabil în mine ce mă face să o iubesc. Este vorba despre „Haunted”. Are aproape 12 minute și merită ascultată. Din nou, clopote, orgă și tot ce vrei de la o melodie cu un astfel de titlu. Pe mine mă bagă mereu în transă, mă trimite pe tărâmul Morții și prin cimitire, mă face să am o călătorie transcedentală și e pur și simplu perfecțiune întruchipată! Parcă moartea sună atât de frumos din gura lui Peter și totuși atât de macabru.
Și totuși, când asculți mai bine versurile, este de fapt o melodie de iubire. Poate iubirea dintre doi vampiri? Nu se știe! E o poveste pur și simplu minunată și îi ofer 10/10 pentru tot acest ansamblu cadaveric al altei povești gothice.
„A swollen sun melting in the horizon
Between the sheets where I wait for her to come”
Pură artă!!!!(nu chiar pură).
Deci, concluziile? Eu știu deja că „October Rust” e albumul meu preferat de la ei, asta nu încape îndoială și merită ascultat cap coadă, deoarece e o adevărată călătorie prin foarte multe stări, cu versuri unice, unul mai năstrușnic decât altul aș putea spune. Din partea mea are un 9/10, deoarece așa cum am zis, nu îmi plac chiar toate melodiile, dar merită ascultat pentru cine încearcă acest gen de muzică pentru prima dată.
Scuzați dacă m-am lungit prea mult cu vorba, mulțumesc că mi-ați fost alături, audiere plăcută și sper să ne revedem cu bine data viitoare!!!
