Bună dragilor!
Recent a fost ziua mea și am decis să o sărbătoresc într-un mod inedit și totodată tipic mie: am mers la un concert alături de dragul meu tată.Dar nu la orice concert, ci la o lansare de album.Întâmplarea face că a fost fix de ziua mea, deci am profitat de ocazie și ne-am
prezentat în Quantic, București pe data de 19 Octombrie.
Așa cum reiese și din titlu, lansarea de album a fost a celor de la Sur Austru, pe numele său „Datura Srahiarelor”.
Așa cum v-am obișnuit de la scrierile anterioare (sau nu, pentru cei ce citesc pentru prima oară), voi face o scurtă prezentare a trupei în cauză, iar ulterior voi veni cu a mea părere umilă despre album ca atare.
Așadar, Sur Austru este o trupă cel puțin „Dură” de black metal folcloric sau mioritic (depinde cum vreți voi să îi spuneți) înființată în Arad, România, în anul 2018. A fost fondată de foști membri ai trupei Negură Bunget, după moartea regretatului Gabriel Mafa. Membri activi ai trupei sunt următorii: Tibor Kati (membru fondator, voce, bucium, chitară);Ovidiu Corondan ( membru fondator, chitară bas, toacă, backing vocals); Mihai Florea (chitară, backing vocals, toacă); Ionuț Cadariu (clape, flaut, nai, toacă); Călin Puticiu (percuție); Beni Ursulescu (tobe) și Paul Marcu (percuție).
Până în prezent au lansat trei albume: Meteahna Timpurilor (2019); Obârștie (2021) și Datura Strahiarelor (2024), toate cu farmecul lor pe cât de black metal, pe atât de folcloric și de puternic integrat pe plaiurile românești.
Acum că le-am făcut o introducere, mă voi axa pe a-mi da cu părerea despre album, așa cum pot eu mai bine.
În primul rând, nu pot să încep fără a mă gândi să dau un sens titlului, deoarece mi se pare fascinant și inedit. Conceptul de album vine de la niște plante despre care se spune în mitologie că au efecte halucinogene asupra oamenilor, iar conform unui articol scris de cei de la Rock FM „La nivel conceptual, albumul aduce în prim-plan o apocalipsă mistică provocată de ființe magice din mitologia autohtonă, care, prin vrăji și incantații, distrug barierele dintre lumi și aduc un haos supranatural în realitatea noastră”[1].
Personal, având experiența live a audierii câtorva piese de pe album, pot confirma acest lucru. Simți din start că te transportă într-o cu totul altă lume.
Chiar de la prima melodie cu care ne este introdus conceptul acesta și anume „Arătarea”, Sur Austru reușesc să ne ducă pe acele tărâmuri mistice, fantastice. Ești într-o pădurice, în zonă de munte, te bucuri de natură, când brusc apare primejdia. Sunetele orientale, combinate cu
povestea pe care o zice autorul, despre cum ar trebui să aibă înfățișarea această fiară mi-a lărgit din prima orizontul imaginației. Și totuși să fie ea, totuși, întruchiparea omenirii meschine? Foarte mișto! Te introduce în povestea lor cum trebuie această piesă!
„Strânsura” este următoarea piesă de pe album și ne aduce puțin aminte de câteva melodii de pe albumul lor de debut, „Meteahna Timpurilor”. E un fel de „Puhoaielor” la care s-a adăugat acel misticism pe care vrea să îl reliefeze albumul întru totul. Riff-urile de chitară pe această
piesă îmi captează foarte mult atenția, iar în concordanță cu tobele simt că mă reped pe un râu la vale, pe timp de furtună. Foarte interesant!
„Cele Rele” și „Cele Bune” sunt două piese ce se leagă una de alta. După mine se face o legătură mistică cu lumea reală, care are atât părțile ei hidoase, asemenea unor lighioane din folclor, cât și niște părți bune, frumoase, asemănate sânzienelor sau altor creaturi ce te apără de năpastă. Sau cine știe, e vorba de binele aparent ce te prinde în vraja sa?
Toaca, instrumentele tradiționale de suflat, sunt absolut excepționale în aceste două melodii!! Superb!
Nu am putut să nu remarc asemănarea pe care o are cu„Meteahna timpurilor” (din nou) și aș tinde să cred că am dreptate, deoarece pe acest album se reinterpretează câteva melodii. De exemplu, „Farmacarea” pare o reinterpretare a piesei „Mistuind” sau chiar „Puhoaielor” , cel puțin la început, dar nu sună deloc rău, ci mai degrabă pe mine m-a bucurat să mă întorc
spiritual la albumul lor de debut.
Restul, vă las pe voi să auziți și să vă faceți opărere. Pentru mine e clar. Albumul este interesant, versurile foarte bune. Este răscolitor, mistuitor, viu..dar merită un 8/10 pentru că, din punctul meu umil de vedere, „Meteahna timpurilor”, rămâne cel mai bun album al lor de până acum, iar acesta nu pare decât să îi continue povestea. Per total, mi-a plăcut
și clar merită ascultat, mai ales dacă aveți ocazia să mergeți la un concert live. O să las mai jos și o piesă de pe noul lor album.
Cam atât din partea mea! Sper că v-am atras atenția și așa cum o zic de fiecare dată, bucurați-vă de cultură, bucurați-vă de muzică și Rock On!
V-am pupat!
